Ce ne reprezinta?

Orice gând am avut despre mine însămi, indiferent dacă m-am supraapreciat sau subapreciat, nu au reprezentat niciodată cine sunt eu de fapt. Este doar o proiecţie construită în timp . Nu cred că poate fi conturat cu exactitate adevărul despre cine sunt EU nici măcar printr-o asociere cu ceva care mă reprezintă.

Adevărul despre cine sunt eu nu reprezintă nici casa, nici maşina, geanta sau profesia şi nu poate fi numit sau definit. Adevărul despre cine sunt este independent de toate conceptele. Mă întreb, la fel ca voi- fiinţe evoluate, cine sunt eu cu adevărat? Sunt vreo imagine din mintea mea? Sunt vreo senzaţie sau vreo emoţie care îmi trece prin minte şi prin corp? Sunt casa, maşina, geanta…. sau mintea mea îmi joacă feste? Aceste bunuri nu sunt eu. Aceste bunuri nu mă pot reprezenta pentru că banii cu care am realizat aceste lucruri nu pot spune că mi-au oferit ce mi-am dorit.

Ceea ce posed de fapt este ceea ce am putut să cumpăr din agoniseala muncii mele. Poate că sunt răzvrătirea împotriva a ceea ce cineva a spus că sunt. Acestea sunt doar câteva dintre multiplele cărări de greşită identificare . Toate aceste lucruri vin şi pleacă sau se nasc şi mor, însă adevărul despre mine nu apare, nu dispare şi nu moare. M-am născut cu el şi va rămâne în eternitate. Este dreptul meu din naştere de a descoperi adevărul despre cine sunt eu.

Ştiu ce înseamnă atât succesul cât şi înfrângerea. Mai devreme sau mai târziu mi-am dat seama că su sunt satisfăcută de ceea ce sunt EU, oricum aş defini aceasta. Dacă mi-e teamă să aflu adevărul despre cine sunt eu? Dacă totuşi dau răspunsuri meschine voi continua să investighez? Îmi este uşor să observ că primul gând duce la tot felul de strategii.

Îmi doresc să fiu mai bună, îmi doresc să realizez mai mult, îmi doresc să fiu protejată, îmi doresc mai mult confort, îmi doresc să fiu înconjurată de prieteni adevăraţi şi să-i ajut pe cei în nevoi sau neputincioşi. Dacă mă confund cu un obiect mă va ghida spre o plăcere superficială sau la suferinţă iar dacă mă confund cu maşina ar putea duce la suferinţă pentru că nu am ceea ce mi-aş fi dorit de fapt. Să mă confund cu poşeta pe care o asortez vestimentaţiei ar putea duce la plăcere, pentru că am ceea ce mi-a plăcut de atunci de când am privit în vitrina magazinului. Însă această plăcere este de scurtă durată şi în niciun caz nu poate spune cine sunt eu sau ce sunt eu de fapt. Este o plăcere de moment, poate că de mâine o voi uita într-un colţ al dulapului.

Şi atunci cine sunt eu de fapt? As putea spune că sunt casa mea? Poate că am moştenit-o de la părinţi şi atunci nu mai sunt eu. Sunt ceea ce am moştenit de fapt? Nici asta nu sunt. Dacă m-aş identifica cu obiectele, probabil aş deveni o fiară ascunsă în propriul trup. Aş deveni ceea ce văd azi la multe persoane. O să mă întrebi ce văd? Văd răutate, văd oameni cu chip uman şi spirit de balaur. Tocmai de aceea o să-mi pun întrebarea inocent şi pur şi atunci poate că va avea loc o revelaţie uimitoare.

Sunt liberă, sunt întreagă, sunt infinită, nu am capăt sau limite. Orice idee despre mine apare în mintea mea şi în interiorul meu şi va dispărea tot aşa. Mai bine las să dispară toate aceste gânduri şi să mă simt uşurată de corvoadă. Încep să simt bucuria care există acolo. Mă odihnesc în infinita mea pace a propriului meu EU, înainte să mai apară vreun gând care să nu-mi dea pace.

De-a lungul vremii am fost condiţionată să îmi dezvolt personalitatea, să mă identific cu ceea ce posed, cu ceea ce îmi place sau cu ceea ce nu îmi place. Am început să adopt anumite credințe, anumite idei, anumite prejudecăţi şi mai presus decât orice, anumite principii. Eu sunt viaţa şi aceasta nu poate fi definită ci doar trăită. Nimeni nu poate spune cine sunt eu, pentru că nimeni nu se poate identifica cu mine. Sunt propriul eu, sunt unică pe pământ, aşa am venit şi aşa voi pleca.