Așa a început totul…

Miroase a toamnă boemă și profundă, frunzele cad agale pe poteci, ploile ropotesc în geamuri, iar cuptoarele duduie și scot abur cald peste tot împrejur. In copilărie, când bunica cocea cozonaci adoram să-mi înfing dinții în molcoșenia aburindă, savurând veselă bucățica dulce și aromată. Amintirile din copilărie îmi pătrund buluc în minte când privesc vatra în care focul arde mocnind.

Miroase a dulce. A fursecuri cu ciocolată și turte dulci, a mere verzi, acre, cele care-mi plac mie atât de mult. O mireasma de must din struguri proaspăt culeși din vie mă imbie spre o călătorie in timp. Mă ridic în picioare tulburată de mirosurile amețitoare și decid să le aflu sursa. Pe o masă mare și rotundă, se ingrămădesc tocaniţa cu afumătura, borşul de hribi, plăcinta cu dovleac, tortul de mere coapte. Doamne, e drumul spre rai!

E la bunica…numai ea știa să gătească atât de bine!

Gustul bucatelor mi-a rămas intiparit 25 de de ani. Da. Atat s-a facut de cand a plecat bunica. Imi amintesc ca de Sfanta Maria Mare, cand toamna batea la usa gospodinei, in satul unde am copilarit era hram. Femeile se intreceau in bunatati iar barbatii gospodari măturau ograda, montau căpiţe de paie iar satul mirosea a pastramă afumată şi mere coapte.

Aveam cam 9 ani când a început să mă pasioneze gătitul. Când plecau bunicii de-acasă, mă apucam de experimente culinare. Zahăr peste ouă, lapte și esență de vanilie, puțină făină, hopa în tigaie un polonic de aluat și tadaaaa, curând adunam în farfurie o porție sațioasă de clătite. Nu, nu, nici chiar așa, glumesc. La început doar combinam după cum mă ducea mintisoara ce găseam prin camara. Ceea ce ieșea: adevărate capodopere…necomestibile. Da, așa a început totul: curiozitate și pasiune.

Tu ce curiozitati culinare ai experimentat in copilarie?