Am cunoscut-o pe Ioana în primul an de facultate. Nu exagerez când spun că avea pe puțin 90 kg și 1.61 m. ’’Sunt grasă, știu’’ a fost printre primele replici pe care le-a rostit după ce am făcut cunoștință. Am zâmbit drăguț și am contrazis-o, încercând zadarnic să-i ridic moralul. Știam la fel de bine ca ea că era adevărat, dar mă simțeam prost pentru că nu găseam niciodată acele minciuni dulci care să-i alimenteaze increderea de sine măcar pentru moment.
Ioana avea un suflet cald ascuns într-un trup greoi cu o faţă rotundă ca o lună plină şi ochi mari în care surâdeau valurile mării. Era din Constanţa şi locuia in căminul studentesc din Grozăveşti. Fusese olimpică la matematică, era indrăgită de prieteni, familia o iubea, insă nu reusea sa facă pace cu ea însăși. Ioana adora dulciurile. Îi plăcea mâncarea bine gătită, sațioasă, multă. Mânca și plângea. Se ascundea pe unde apuca cu o bucată de ciocolată într-o mână și o pungă de chipsuri ieftine în cealaltă. Hainele-i erau mereu prea strâmte, lungi și mohorâte, la fel ca starea ei de spirit. Autoironia o salva in orice context insă interiorul ei mocnea iar gândurile o înțepau până la lacrimi. ’’Este mai ușor să spui: <<Ridică un munte >> decât să o faci’’, îmi spunea mereu încercând să se autoconsoleze. Îi dădeam dreptate și încercam să o îmbărbătez, dar asta nu o încălzea. Mânca și spera că într-o zi lucrurile vor fi altfel.
Ajunsese aşa pentru că se relaxase prea tare in relaţia cu fostul. Avea 50 de kg cand s-au cunoscut iar el o adora. Abonamentul de la aerobic expirase, iar rafturile cămarei erau doldora de bunătaţi interzise la numai 3 luni de când s-au cunoscut. Marian nu a incetat sa o iubeasca chiar si atunci când talia Ioanei s-a transformat in ,,love handles”, ca mai apoi să capete propoţii de la o lună la alta. Zmotocitul in zonele molcutze şi ofertante la debut s-au transformat spre finalul relaţiei in răutaţi şi injurii. A părasit-o dupa un an iar Ioana s-a refugiat in mâncare. A ţinut-o aşa 4 ani.
…
Am reintâlnit-o intâmplător la un curs de dezvoltare personală după un an de la absolvirea facultăţii. Aproape ca nu o recunoşteam dacă nu-mi sărea in braţe debordând de energie. Am intâlnit o alta Ioana. Una zâmbitoare, atrăgătoare și plină de viață. Avea cam 60 de kg, era fericită si işi iubea corpul și viața. Alesese sportul în locul relaxării de dupa-amiază, exercițiile de întreținere și alimentație sănătoasă in locul chipsurilor ieftine. Și-a dat seama că puterea e în ea, că doar ea poate alege schimbarea și poate porni pe un alt drum. A invatat ca trupul este de fapt templul fiintei sale si a ales să se impace cu ea și să-si iubeasca corpul așa cum este el. A inţeles că nu toți oamenii sunt perfecți, că nu toți avem un corp de invidiat, o talie suplă sau o statură optimă, insa un lucru e cert: fiecare om este frumos în felul lui. Şi tu ești frumoasă atâta timp cât crezi asta și îți place ce vezi în oglindă.
Cum este templul tau si ce faci pentru el?