Suflet de femeie

Dacă mi-ar fi cu putinţă, mi-aş pune sufletul într-o piaţă. L-aş vinde ca să ma îmbogăţesc…m-aş îmbogăţi doar ca să-i ajut pe alţii. L-aş pune la licitaţie şi mi-aş alege cu grijă cumpărătorul, mi l-aş dona voluntar unui bărbat care ar şti ce să facă cu el. I-aş îngădui să-l sfărâme în bucăţi doar ca să-l reconstruiască, să-l cloneze in entităţi mititele puternice dar sensibile, curate şi dulci – pui de iubire. Dacă ar fi cu putinţă, l-aş sfâşia şi aş împrăştia fărâme celor care n-au gustat din dulceaţa amară a umilinţei ca apoi să fie binecuvântaţi cu iubire şi întelepciune….adevăr şi recunoaştere. Dacă timpul n-ar încreţi frunţile şi n-ar şlefui stâncile….l-aş opri doar ca să ţin copilaria în loc şi sufletul meu să rămână pur. Dacă Universul mi-ar ingădui, aş crea o lume cu oameni frumoşi. Da. Toţi frumoşi…cu chipuri frumoase fără disproporţii, pete şi riduri…

Aşa e sufletul meu de femeie: complex şi primitor sado-masochist. Noi femeile suntem un soi de creaturi ciudate şi atât de diferite ca structură a sufletului. După ce am trecut prin propriile drame, am asistat la şi mai multe poveşti de dragoste in jurul meu care m-au convins că toate avem acea trăsătură comună specific feminină: mereu ne dorim cu ardoare ceva ce nu putem avea. Mereu ne punem sufletul pe tavă, respingem cu tărie ceea ce ni se oferă şi preferăm să luptăm pentru ceva mult mai greu de atins… iar dacă dăm greş, suferim. Cine să ne mai înţeleagă ?

Cu toate am suferit din dragoste măcar o dată în viață. Mai mult sau mai puțin, mai aprig sau mai blând, am plâns până lacrimile ni s-au impregnat pe chip după un bărbat. Un bărbat care ne-a pus lumea la picioare, ne-a promis călătorii şi zile cu soare și apoi ne-a lăsat baltă fără să se uite înapoi. De multe ori m-am gandit ca dacă morala şi etica pământească nu m-ar dojeni, aş deveni amanta tuturor bărbaţilor neiubiţi sau dacă ar fi cu putinţă, mi-aş crea o lume a sufletului meu…in care să-i am doar pe cei cu care m-am iubit in toate vieţile.

…

Femeie, ţi-ai aruncat fără teamă sufletul într-un sac fără fund, pe care i l-ai dăruit lui! Un sac plin de curcubee şi promisiuni, de zile ploioase şi ore întregi de vorbit la telefon, de prieteni comuni şi plimbări cu maşina in miez de noapte. Un sac plin de mesaje de bună dimineața, buchete de flori şi acea cină pe care ați luat-o în acea seară  în oraş… acel pulover pe care ţi l-a dăruit când erai răcită…pe care tot el a vărsat suc două săptămâni mai târziu. El credea în tine şi în visele tale…vedea în tine tot ce ceilalți nu ar fi văzut niciodată şi tu vedeai în ochii lui viitorul. Şi tot el te-a părăsit fără urmă de remuşcare, fără să privească în ochii tăi şi fără să-ți dea explicația pe care i-o cereai.

Suflet de femeie, ai lăsat sufletul la el ca să dea cu el de pământ până l-a făcut praf şi pulbere. El ți-a furat liniştea şi a fugit cu ea în lume. Te-a părăsit…da, ți-a frânt inima. Ce a fost în sufletul tău când parcă toate melodiile vorbeau despre povestea voastră, toate cuplurile fericite se țineau de mâini pe străzi parcă să-ți facă în ciudă ? Ce a fost in sufletul tău când el era online pe facebook şi sperai că o să-ți scrie? Nu a facut-o. Nici ieri, nici alaltăieri şi nici două luni mai târziu. Rare sunt cazurile în care un el se reîntoarce la o ea, cu un buchet imens de trandafiri şi un inel de “Iartă-mă draga mea”. O decizie e ca o promisiune: nu se rupe, nu se-ndoaie sau răstălmăceşte. El nu s-a întors şi nu se va întoarce. Oricâte oceane de lacrimi ai vărsa şi nopți n-ai dormi strângând la piept perna cu mirosul lui, nimic nu se va schimba. Pentru că aşa a fost să fie.

Suferința e normală şi îşi are rolul ei în viață. Femeile care suferă din dragoste nu sunt nişte femei slabe sau lipsite de caracter. Suferința presupune iertare, perseverență şi înțelegere. O femeie care suferă este o femeie puternică, o luptătoare. Viața este frumoasă, atât timp cât o trăim. Aşa cum o casă dărâmată din temelie poate fi reclădită, la fel şi viața se poate reconstrui…numai să vrei să-ți mai dai o şansă şi să nu respingi iubirea pentru că iubirea nu înseamnă suferință iar sufletul tau de femeie are rezerve inepuizabile.