Se spune că oricât ai încerca, nu poți schimba oamenii din jurul tău, iar una dintre caracteristicile negative ale oamenirii este plăcerea de a critica. Multi dintre noi refuzăm să ne schimbam dar avem metode şi strategii să-i influenţăm pe cei din jur să o facă. E în natura umană să vedem greşelile celui apropiat dar să nu fim capabili să corectam la noi înşine greşelile în care perseverăm.
Unii judeca mai mult, alții mai puțin, unii fără intenție și câțiva în mod lucid și conștient. Chiar dacă recunoaștem sau nu, cu toții ne-am exprimat la un moment dat părerea despre o persoană pe care nu o cunoașteam, adăugând o critică la adresa ei: fie că vorbeam de stilul său vestimentar, de obiceiurile sale sau de comportamentul respectivei/respectivului.
Vorbele pe care le rostim, faptele pe care le săvărșim, oamenii de care ne înconjurăm… casa, apartamentul, grădina, hainele, pălăria, pantofii, mersul, privirea, zâmbetul… toate sunt piese ce alăturate formează un puzzle, o imagine. Acest puzzle superficial nu este nimic altceva decât imaginea noastră în societate, emblema cu care înaintăm în viața cotidiană, un rezumat succint sau o etichetă ce ne stă lipită pe frunte. Fiecare detaliu surprins în acest colaj este ceea ce noi arătăm celorlalți, este partea vizuală şi controlabilă a sufletului nostru. Ceea ce vrem să arătăm, produsul pe care vrem să-l dăruim lumii, este ales numai de noi. Fiecare individ știe dacă părerea lumii contează sau nu pentru el.
Pe vremea când lucram în vânzări ştiam că aveam doar 5 minute să conving prin imagine. Ştiam că dacă semnam un contract cu un stilou Mont Blanc îmi genera o nouă colaborare iar dacă purtam o cămaşă încheiată pâna la ultimul nasture şi aveam părul strâns ca un soldăţel în uniformă, câştigam respectul pâna şi celui mai aprig misogin. Din pacate ne învârtim într-o lume în care suntem judecaţi şi dacă respirăm însă trebuie să ne asumăm această imagine care vorbeşte în locul nostru.
Dacă îți dorești să locuiești la bloc, asumă-ți faptul că nu poți asculta muzică la maxim fără să te trezești la ușă cu o gloată de vecini nemulțumiți ce vor arunca un val de critici imense la adresa ta. Dacă ieși la o searată în oraș cu niște amice care vor aduce cu ele alte amice, gândește-te de două ori până să te îmbraci cu rochița aceia mulată din danteluță neagră ce se pliază perfect pe marginea siluetei tale. Poate prietenele tale vor fi încântate și-ți vor face complimente, dar cum pe lumea asta invidia le întrece pe toate, nu se știe ce bârfe vei auzi la adresa ta a doua zi dimineață, când îți vei bea cafeaua netulburată!… Criticile ne-ntăresc, dar tot ele, de multe ori, ne și doboară. E greu să lupți împotriva morilor de vânt. E dificil să te opui unei cete de oameni care luptă împotriva ta și vor cu orice preț să-și expună propria părere.
Oamenii critică. Oricât de Maica Filofteea sau prințesa războinică din Troia ai fi, tot se va găsi cineva care să te arate cu degetul, gata să comenteze ceva la adresa ta: ” Prea se dă sfântă, se preface! Sigur joacă teatru!”, ” Se crede tare, se crede puternică și încearcă să ne facă pe toți, lasă că vede ea! Îngâmfata!”. Dacă ești plinuță, ei te fac “balenă” iar dacă ești slabă, “schiloadă”, “schelet”, etc. Dacă vorbești mult și-ți exprimi opinia ești “tupeistă” iar dacă ești o fire calmă și tăcută ești luată drept ” prostuță” sau” fraieră”. Dacă ești săracă ei zic:” de ce nu muncești ca să ai o viață mai bună?” iar dacă ai tot ce-ţi trebuie spun: ” Uite-o și pe asta! Ori are bani de la barbată-su, ori s-o fi îmbogățit cumva… în mod necinstit, desigur!”. Oricum ai da-o, nu va fi bine…nu vei mulțumi niciodată pe toată lumea și nu vei putea fi pe placul tuturor.
Majoritatea oamenilor judecă. Da, noi judecăm, de multe ori, fără să ne dăm seama sau se ne întrebăm “E bine? E corect?”. Răspunsul e simplu : ” nu, nu este”. Te-ai întrebat vreodată, de ce faci asta..sau de ce ai făcut-o? La urma urmei, cu toții ne naștem din același aluat: avem două mâini, două picioare, un cap, un creier și o inimă care bate. Ce dacă degetele de la picioare sunt strâmbe sau că sprâncenele ei sunt nepensate sau asimetrice? Ce dacă părul ei e rar sau are buzele mici? Ce dacă a ales să devină pompier sau cioban? Ce dacă preferă să meargă la teatru sau ascultă manele? Ce îți pasă ție că el asortează paltonul cu ochelarii de soare sau poartă sandale cu șosete? E problema lui! Îți schimbă ție viața faptul că el se tunde 0 și arată într-un anumit fel sau că fumează cinci pachete de țigări pe zi? E strict alegerea lui! Fiecare face ce vrea cu viața lui…Da, poate că el greșește..dar și tu o faci, și tu greșești … nimeni nu e perfect. In loc să judeci, poţi sa-ti expui punctul de vedere. In loc să-i pui la punct pe cei din jurul tău şi să-i judeci, mai bine-i susţii in deciziile lor. Dacă te consideri fără de vină in existenta asta, atunci chiar eşti autorizat să arunci primul cu pietre.
