Parintii alcoolici

În copilărie, pe când stăteam la bloc, legasem o prietenie cu o fetiță nouă în vecini. Era o copilă deosebit de frumoasă: avea un păr negru ca tăciunele ce se unduia în bucle răzlețe, ochi mari și albaștrii și un ten alb ca laptele. Nu era foarte înaltă, însă trupul îi era bine propoționat iar fățuca ei mică purta adesea un zâmbet liniștitor. Trăsăturile ei deosebite o făceau să pară misterioasă, însă pentru mine, după ceva timp, nu a mai reprezentat o enigmă. Avea o personalitate extrem de calmă: era o persoană tăcută. Nu avea multe păpuși și adesea pleca pe grabă de la joacă, fără să-mi dea prea multe explicații.

La început aveam impresia că locuiește cu trei etaje mai sus de mine, căci știam că cei ce locuiau acolo lăsaseră apartamentul la vânzare, până cănd ea mi-a dezvăluit că sufrageria ei se află exact deasupra camerei mele. Odată cu această explicație, înțelesesem care era cauza vânătăilor ce îi brăzdau genunchii și mâinile, chiar dacă ea îmi spusese că le căpătase de la mersul pe bicicletă. În fiecare seară, în jurul orei 11, somnul îmi era tulburat. De undeva din pereți, de deasupra, se auzeau înfundat țipete și urlete, reproșuri și izbituri, care mă înfricoșau îngrozitor. Un glas de femeie implora iertare iar un bocet stins se auzea de undeva dintr-un colț. Intr-o zi, pe când veneam de la școală, mă întâlnisem în scara blocului cu un bărbat ce avea trăsături extrem de asemănătoare cu cele ale micuței mele prietene, care se clătina într-una și după primul etaj urcat, se prăbușise pe scări. M-am dus să îl ajut, dar el m-a respins, încercând să mă lovească. Abia atunci, am înțeles pe deplin și am făcut legătura cu toate întâmplările și teoriile care mi se rostogoleau în minte.

Alcoolismul este un viciu… și lucrul cel mai rău în legătură el, este faptul că se moștenește. Zilnic, sute de copii din țară sau din afara ei trăiesc într-o casă ca într-o cutie, în care se tem să pășească, și odată ajunși înăuntru, nu mai pot să iasă fară “tatuaje” ce le brăzdează in cel mai diform mod trupul. Acestor copii le e teamă să meargă acasă. Termenul de “acasă” nu semnifică pentru ei căldură și înțelegere, armonie sau liniște… ci teroare. Acela e locul în care trăiesc drama vieții lor. Acolo e spațiul în care se confruntă cu părinții…acei părinți care parcă nu se bucură că le-au dat naștere și au decis să își bată joc de viața lor și să îi traumatizeze.

Acești copii, la vârste mici nu arată și nu spun ceea ce pățesc acasă, fiindu-le rușine. Se ascund de lume și nu prea au prieteni, au rezultate slabe la școală și se autoizolează… Atunci când devin adolescenți apar însă problemele. Ei nu suportă să fie contraziși și sunt extrem de malițioși, unii chiar ajungând să recurgă la gesturi de violență când cineva nu le dă ascultare. Vor să se impună, să dovedească, de aceea își găsesc antuaraje și devin parte din ele, regasind în alcool un prieten care le dă senzația de superioritate. Chiar dacă în copilările și-au promis să nu repete greșeala părinților, acum ei aleg calea răzbunării :”Și așa am fost chinuit toată viața… de ce eu să trăiesc prost și alții bine? Să vadă și ei cum e!”.

Nu aceasta e soluția. Nu așa își pot salva sufletul. Ceea ce e păcat…e că puțini din ei realizează acest lucru. Puțini se trezesc și spun stop, îmbrățișând ideea dragostei și a înțelegerii, a unei vieți  în care pot fi recunoscători că au trecut de ceea ce a fost și au ajuns acolo unde sunt. Viața nu e dreaptă: nu toți ne alegem din fașă cu părinți extraordinari care ne înțeleg perfect toate cererile, dorințele și preferințele. Nu ne putem alege familia. Nu noi decidem ce ni se cuvine: însă odată ce primim ceva, trebuie să ne asumăm rolul și să îl ducem cu bine la capăt.

Spune NU persoanelor care iși traumatizează copii și le distrug viitorul din cauza viicilor lor. Spune NU alcoolismului!

…

Epilog

În cadrul Campaniei de conștientizare și sensibilizare a opiniei publice privind prevenirea și combaterea violenţei în familie – componenta “Lansarea campaniei și derularea caravanei”, implementată de Direcţia Protecţia Copilului (DPC), Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV),în 2013 s-a realizat o cercetare care indică faptul ca apariţia actelor de violenţă în familie asupra adulţilor este asociată cu alcoolismul, cu sărăcia dar și cu lipsa de educaţie a membrilor familiei. În ceea ce privește violenţa asupra copiilor, educaţia scăzută apare ca principal factor favorizant, urmată de alcoolismul părinţilor (în 55% din cazuri) și sărăcie.

*sursa studiu “Feeling the effects Romania”