Şanse de neratat!

Nu sunt mulți care cred în puterea destinului sau în calea pe care trebuie să pășim pentru a atinge idealul, dar cu siguranță Universul ne oferă la un moment dat în viață o șansă unică, de neratat. Poate că nu pare de la început a fi ceva special sau nu apare în fața noastră ca o posibilitate ce ne va aduce o reușită imediată…mulți nu o văd nici dacă îi gâdilă pe creștet sau îi zguduie ușor, zbătându-se în fața lor și strigând un mut “Uite-mă! Sunt chiar aici, pentru tine!”.

Șansele sunt diferite. Ele pot fi o idee, un lucru sau o ființă, ele pot fi stridente și clare sau imprecise și extrem de alambicate. Aceste oportunități nu trebuie ratate, fie că  este vorba de a urma un drum, a porni o afacere, a ierta o persoană sau a alege ceva în favoarea altei posibilități. Șansele nu sunt un mit, ele chiar există.

Te-ai întrebat vreodată, cum ar fi fost viața ta dacă ai fi luat alte decizii? Ce s-ar fi întămplat…  dacă ai fi fructificat diferite posibilități pe care cu mult timp în urmă le credeai inutile, în loc să le dai cu piciorul? Nu ai pornit o afacere, din frica de eșec – o șansă irosită. Nu ai dat un atestat linvgistic pentru că ți se părea costisitor – o altă șansă pierdută. Ai respins un bărbat, iar apoi, când l-ai văzut cu alta, ți-a părut rău – încă o șansă călcată în picioare, distrusă, nimicită. Inima visează, dorește, sufletul simte și cere… nu cred că suntem în măsură să ne contrazicem pe noi și să anulăm visele pentru că nu suntem destul de curajoși să pornin la drum. Nu trebuie să ne fie frică de nou.

Din păcate, de multe ori primim șanse și nu le luăm în seamă… Fie că ni se par prea mici, transparente, fie că sunt prea mari și generează riscuri. De ce să nu riscăm totuși? De ce să nu încercăm să ne depășim condiția și să tindem spre mai mult? Lumea ideilor e infinită iar creierul uman e mult mai complex decât credem… El captează idei, el ochește șansele. Însă noi, baza acestei mașinării mult prea perfecte, refuzăm și nu ne încumetăm să ne asumăm riscuri. De ce? De ce să nu riscăm?

Imaginează-ți niște ziduri părăsite într-o zonă centrală. Toți le ocolesc, mai puțin câinii vagabonzi care se preumblă printre bucățile de azbest și cărămizi strivite iar multe persoane chiar nu trec noaptea pe acolo pentru că există vreun mit sau legendă cum că acel spațiu ar fi purtător de ghinion. Prostii!

Norocul și ghinionul, nu există decât îngrădite și conturate de mintea noastră…noi le creăm. Puterea gândului nostru decide dacă avem noroc sau pisica neagră ne aduce numai zile ca smoala și nopți cu vise îngrozitoare. Un om întreprinzător, cu principii, ar ignora nu doar zidurile acelui spațiu, ci şi gura lumii care doar poartă mai departe o alegorie veche creată de o minte îngustă. Tu ce ai face? Eu una aș porni acolo o afacere de zile mari! Aşa m-am hazardat când mi-am deschis prima afacere sau când am decis la o vârstă fragedă sa-mi încerc norocul în străinatate ca să nu mai zic că mi-am schimbat radical profesia şi am luat-o de la zero într-un domeniu complet nou. Toate aceste obstacole au fost în realitate nişte şanse pe care le-am desăvârşit şi care m-au conturat in persoana care am devenit.

Dintr-o perspectivă holistică, chiar şi boala poate fi o reală şansă dacă întelegem că din vina noastră s-a ajuns la un dezechilibru şi această “nuieluşă” cu care am fost altoiţi numită boală, ne ajută să ne repunem pe drumul cel bun. Este important să apreciem şi să identificăm şansele indiferent cât de infime par. Primesc frecvent replici chiar şi de la persoane apropiate de genul: “ tu ai reuşit cutare lucru pentru că ai avut o şansă”. Nu trebuie să mă justific pe baza acestor şanse pentru că am convingerea că toţi suntem binecuvântaţi cu şanse de-a lungul vieţii. Nici macar nu trebuie să fii un vânător de şanse. Doar cu o bună intenţie, un act de gerozitate poţi primi o şansă ca recompensă din partea Universului. Depinde doar de noi să avem acel dram de sensibilitate sau intuiţie şi mai ales să fim recunoscători pentru fiecare şansă.

O şansă poate sa costituie o adevărată provocare: să vezi în fiecare lucru ceva folositor, să extragi informaţia bună pe care să o foloseşti la nevoie. Zilnic trecem pe lângă oameni pe care nu-i cunoaștem…cine știe, poate unul dintre ei este sufletul nostru pereche sau individul care ne poate sfătui mai bine ca oricine și ne poate îndruma în viață. Zilnic călclăm trotuarul și ne mișcăm măinile, clipim și privim spre cer. Dar lucrurile simple, le vedem? Provocarile din lucrurile aparent nevaloroase, ne fac oare cu ochiul? Ce-ar fi ca de mâine, să gândim că fiecare șansă primită este ultima pe care o vom avea și pe aceasta trebuie să o valorificăm la maxim?