Louis Bromfield spunea că pâinea este regele mesei, şi toate celelalte sunt doar curtea regală care îl înconjoară pe rege. Pâinea a fost considerată din cele mai vechi timpuri hrana pentru om, menită să potolească foamea, reprezentând simbolul sacralităţii şi a vieţii.
Pe vremuri, femeile satului se trezeau dis de dimineaţă fără să fie sunate de ceas, conştiincioase şi organizate mai ceva ca un manager de companie din secolul nostru. Se spune că pâinea bună se face din zori, pentru că procesul este unul lung de aproximativ şapte ore. Asadar, bunicile pe vremuri îşi spalau faţa şi părul şi se îmbracau cu haine curate înainte de a începe să prepare pâinea. Îşi pregăteau cu grijă toate ingredientele necesare: făină de la moară, apă, sare şi maia hrănită cu grijă şi sfinţită cu agiazmă. Şi bunica mea era o femeie credincioasă şi urma întocmai aceşti paşi foarte importanţi. Îmi amintesc cum adauga şi puţin ulei sfinţit, “ca să iasă pâinea gustoasă”, spunea ea. Cernea mai întâi făina în covată, pe nemâncate şi pe tăcute, apoi într-un colţ al covatei dizolva maiaua cu apă neîncepută, căci aşa cerea ritualul, pe care o lasă să dospească puţin şi apoi adauga pe rând şi celelalte ingrediente. Fiind veterană în făcutul pâinii, bunica ştia gramajele din ochi, pentru fiecare ingredient, fără să le mai cântărească. Odată amestecate toate ingredientele, trecea la frământat, şi frământa aşa cum Dumnezeu a frământat lutul şi apoi l-a modelat. După toată această operaţie, aluatul era aşezat în mai multe vase şi lăsat la crescut, nu înainte de a i se face o cruce mare pe deasupra. Vasele acoperite cu şervete groase ţesute chiar de ea, erau aşezate la căldură. Până creştea aluatul trebuia să cureţe cuptorul de afară, şi să-l pregătească astfel încât să aibă o temperatură optimă pentru coacere. Acolo pâinile puse în tăvi se coceau timp de trei ore, până la rumenire, în ritualul numit purificare. Tot ritualul cerea, ca femeile care doreau să facă pâine, cu trei zile înainte de a plămădi aluatul, să postească şi să se ţie în curăţie trupească şi sufletească. Mâinile bunicii erau brăzdate de muncă şi de trecerea timpului, însă îşi oblăduia crăpăturile cu un balsam tămaduitor din galbenele culese si uscate la soare. Când mă mângâia cu mâinile ei pe frunte, parcă toate grijile dispăreau şi mă simţeam în siguranţă. Îmi spunea că am părul ca grâul ei de pe câmp. N-am auzit-o niciodată să spună că o dor mâinile sau spatele după ce prepara zeci de cozonaci şi colăcei pentru o nuntă sau alt eveniment la care era solicitată. Făcea totul cu bucurie şi parcă atunci când făcea pâine era şi mai sprintenă.
…
Cultul românilor este de a întâmpina oaspeţii cu pâinea care reprezimtă hrana spirituală asociată înţelepciunii şi sarea ce reprezintă fraternitatea şi simbolul unei prietenii de suflet, ce nu va putea fi destrămată niciodată. De la naştere şi până la moarte există acest cult de preîntâmpinare. La naşterea unui copil, se face un colac ce reprezintă colacul naşei, la nuntă există colacul miresei ce se taie deasupra capului şi apoi se aruncă pe spate, pentru ca domnişoarele de onoare să prindă câte o bucată din acestă pâine, însemnând căsătoria apropiată pentru cea care prinde această bucată de pâine, semnificând în acelaşi timp şi simbolul fertilităţii. La moarte se fac pâinişoare în formă de cruce, numite prescuri şi colaci ce se dau de pomană în semn de cinstire pentru sufletul celui răposat, stabilind legătura dintre cei vii cu cel decedat. Pâinea este prezentă chiar şi în biserică la Sfânta Împărtăşanie, reprezentând trupul Domnului.
Interesant cum pâinea reprezintă simbolul şi tradiţia oamenilor pentru toate etapele vieţii, de la naştere şi până la moarte. În general ţăranii trăiesc cu credinţa că în fiecare bob de grâu se află chipul lui Dumnezeu; reprezintă bucuria, rodnicia, fertilitatea dar şi un dar dat de către divinitate.
Astăzi pentru multe persoane, pâinea nu numai că pare greu de făcut, deşi ingredientele sunt foarte puţine, neavând un proces complicat de preparare, ci reprezintă şi un aliment de temut, un duşman pentru trup, pierzându-şi semnificaţia divină. Însă nu trebuie să uităm că pâinea de azi nu mai este făcută din grâul acela galben, natural şi pur, ci este otrăvit cu substanţe nocive, dăunătoare trupului iar pe lângă acest fapt, în pîinea de astăzi se pun afânători, ameliatori, adaos de conservanţi şi multe alte ingrediente nocive, ce dăunează organismului uman. Aşa că, hai să readucem vremurile de demult în casele noastre şi să gătim ca să mâncăm sănătos.
Meniu
