In ringul vieții luptam si suntem puși în diferite situații care ne încearcă și ne maturizează spiritual. Omul a fost înzestrat de la mama natură atât cu calități, cât și cu defecte. Fiecare dintre noi suntem unici în bucățica noastră de gândire, simțire și voință. Ne bazăm pe instinct și facem alegeri. Avem opinii. Gândim diferit. Suntem diferiți. Eu una, sunt o curioasă cu atestat: îmi place la nebunie să aflu, să descopăr apoi să consemnez pe hârtie orice lucru care m-a impresionat. Și din fericire, au fost multe situații din care am avut câte ceva de învățat.
Acum două veri am rămas câteva nopți în Predeal, la o prietenă bună, fostă vecină de bloc: femeia care odinioară era energizantul grupului de prieteni, chipul zâmbitor și atitudinea pozitivă ce ne unea pe toți. Era genul de persoană care vedea doar partea plină a paharului, omul care nu-și făcea griji sau planuri de viitor. Acum Adela nu numai că era căsătorită, dar avea și un copil: o splendoare de fată aflată la vârsta pubertății, o adolescentă frumoasă și… rebelă.
Cele cinci zile petrecute în casa amicei mele au fost de ajuns ca să-nțeleg cât de greu este să fii mamă și ce responsabilitate poartă-n cârcă orice femeie oarecum neinițiată pusă în fața faptului împlinit. Un copil înseamnă o decizie. Un copil înseamnă sacrificiu și muncă, voință și determinare. Un copil devenit adolescent înseamnă toate acestea, înzecit. Un adolescent înseamnă luptă.
Adolescența e vârsta la care totul se schimbă. Am trecut și eu prin asta, ai trecut și tu, așa cum orice om de pe planeta asta a pășit în ringul în care exista adversarul înarmat cu săbii și sulițe numit adolescență. Unii au ieșit bine din ea, cu capul sus și un sac plin de planuri de viitor. Ei au urmat calea corectă, au atins țeluri și au dezvoltat idei. Alții au ieșit cam șifonați, neîncrezători și împiedicați, mai mult pe coate și pe palme decât pe întreaga talpă a piciorului. Unii ies învingători, iar alții învinși. Această finalitate este urmarea a tuturor conotațiilor, întrunite și încleștate una de alta a termenului educație. Educația pe care ne-au dat-o părinții de-a lungul copilăriei și adolescenței este fundamentul pe care se ridică personalitatea. Meseria de mamă este, poate, ce-a mai grea de pe pământ. De aceea, relația pe care părinții o dezvoltă cu copii lor, este extrem de importantă.
Pentru prietena mea însă, această etapă a vieții a fost o adevărată provocare, un prilej de maturizare și responsabilizare. Relația dintre cele două era foarte strânsă, chiar dacă se certau adesea. Contrazicerile și ,,micile înfruntări,, făceau parte din pachetul zilnic livrat pe aleea vieții celor două. Se certau, se împăcau, cădeau de comun acord iar apoi ,,micul pachet de hormoni,, tot se simțea neînțeles sau neascultat. Adela o calma, îi explica, iar ea, după multe încercări, înțelegea. O mamă bună nu numai că-i e alături fiicei ei, ci și o ascultă și o sfătuiește de ori de câte ori aceasta are nevoie. Adela nu era, spre surprinderea mea, o mamă bună, ci una extraordinară. Un suflet zvelt și cald care-și îndruma pe drumul cel drept copia fidelă.
Cât despre mine, nu știu și nu știu dacă o să știu prea curând care e vârsta cea mai potrivită să fii mamă de bebeluș, să ai grijă de un școlar, sau, și mai greu, să depășești alături de copilul tău perioada adolescenței. Va exista vreodată vreo carte, vreo bibliotecă, universitate sau profesor care să te pregătească îndeajuns de bine să devii mamă?
