Linia de sosire

Frumoase, rafinate, zâmbărețe, străbat la braț aleea și vorbesc una cu cealaltă în șoaptă, făcându-și semne discrete. Seamănă ca două picături de apă, doar că una dintre ele e puțin mai tânără și înfloritoare, mai ,,necoaptă,, la înfățișare și mult mai degajată în gesturi. Deși se aseamănă mult la comportament și fire, ele sunt mereu în contradicție.

Se ceartă, se împacă, se contrazic: mama își dorește mereu să aibă dreptate iar fiica o contracarează mereu cu argumente plauzibile, întorcând de multe ori situația în favoarea sa. Mulți spun că nu există o explicație pentru aceste lucruri: de ce două femei ce împart același sânge, aceeași casă și au mereu alături același bărbat, una ca soț și cealaltă ca tată, se ceartă întotdeauna și concurează una împotriva celeilalte? Ce au de câștigat? Ei bine, există un răspuns: e vorba de încercarea de a ,,fura,, atenția tatălui. Fiica, văzând că tatăl îi acordă mai multă atenție mamei, începe să o copieze în mai toate privințele, poate chiar în mod inconștient, pentru a se asigura că primește și ea o porție consistentă din dragostea lui. Fetele îl iau cel mai ades ca model masculin pe tatăl lor, deoarece el este, încă de la naștere, primul bărbat care le-a călcat pragul inimii.

Mama reprezintă cea mai importantă ființă pentru pruncul ei. Iubirea pe care fiul sau fiica i-o acordă femeii care l-a creat, nu poate fi înlocuită sau comparată cu nimic altceva. Ea, pentru fiica ei, reprezintă un punct de referință, un model demn de urmat, o ,,superfemeie,, cu care face tot posibilul să se asemene. Deși conștientă că nu are nici o putere în fața ,,discipolei,, sale, tânăra alege să folosească tehnica ,,adeversarului,, în această luptă.  Așadar, fiica împrumută din armele mamei, și le folosește în cît mai bine cu putință în această întrecere. Dacă mamei îi plac freziile și filmele romantice, și fiica va avea aceleaşi preferinţe. Dacă mama merge la salonul X să își aranjeze părul, va merge, bineînțeles, și fiica tot la același salon pentru a beneficia de același seriviu. Dacă mama e impulsivă și iute la mânie, autoritară și cu un caracter puternic, fiica va crede de cuviință că acesta este caracterul perfect, că aceste trăsături chiar onorează o femeie, iar dacă mama e calmă, liniștită și visătoare, și fiica va fi exact la fel.

Femeia devenită mamă, joacă un rol vital în viața copiilor ei. Sunt multe tipuri de mame: cele care mereu vin cu o vorbă bună și își consolează fiica adolescentă, cele autoritatre, care impun regula și nu acceptă refuzul, cele distante și chiar dezinteresate, care par că nu prea le pasă de soarta odraslelor lor, cele perfecționiste, vorbărețe, de modă veche sau moderne. Oricare ar fi tipologia pe care o întruchipează, ele ar trebui să fie perfect conștiente, că fie că vor sau nu, își vor crea o copie. Odată ce au dat naștere unei fetițe, e clar că au adus pe lume o mică competitoare, o ,,hoață,, de întruchipare și personalitate. E exact ca la un turnir medieval: concurenții se urcă pe cal și pleacă la galop, întrecându-se spre linia de sosire.

Care din ele va ajunge prima? Mama sau fiica? Vor înainta, se vor înghionti, vor cădea de pe cal și se vor repoziționa cât pot de repede la loc, se vor păcăli una pe alta și își vor întinde mâinile să scape din prăpastie…la urma urmei, vor o competiție dreaptă, nu vor să-și elimine ,,adversarul,, mișelește. Când mama va fi înainte și se va apropia de răsărit, fiica își va imboldi calul să avanseze, să o ajungă…mama se va simți egalată și va continua în forță, nu se va lăsa. Vor vedea linia din ce în ce mai aproape și totuși…nu vor știi pentru ce luptă. Căci ele nu se bat pe același tip de iubire. Nu se bat pentru bani, avere, recunoaștere sau faimă, se luptă pentru atenție. Și la urma urmei, de ce această nevoie de atenție? De ce fiica concurează cu mama?