Cu mulți ani în urmă, femeia avea un rol bine stabilit: să spele, să gătească, să aducă pe lume prunci, să-şi „grijească” bărbatul şi să-l aştepte de la război împreună cu văduvele satului. Femeia din acele vremuri, măritată poate de la 15-16 ani cu un soţ impus de famile, pentru zestre, “bulendre“ și alte moșteniri, poate şi-ar fi dorit să învețe să scrie, să citească, să urce în șa, să gândească strategii sau să intre în politică. O strângea corsetul, se împiedica în rochie, copilașul plângea iar barbatul…. fuma un trabuc cu colegii de breaslă și se înfrupta din vinul roșu demisec din pivniță…punând la cale viitorul omenirii!
În tot vârtejul evoluției, femeile voiau tot mai mult schimbarea. Sătule până-n gât de “mișmașurile” bărbaților, ele au protestat şi au obtinut-o cu mari sacrificii. Au renunțat la rochiile lungi până-n pământ, la pălăriile ce aproape le acopereau fața și la vechile obligații ce le țineau legate de gospodării. Superioritatea, puterea și drepturile bărbatului au pierdut teren în schimbul unei egalități mult așteptate de partea feminină.
La început a fost greu, dar tăria de caracter a femeii a biruit. Ba chiar mai mult, a întrecut iscusința băbatului în cele mai multe dintre domenii, reușind să fie o bună ziaristă, scriitoare, contabilă, ingineră, actriță, farmacistă, femeie avocat sau procuror. Feministele din acea vreme nu s-au gândit că odata cu puterea şi independenţa căpătată vor deveni din ce in ce mai bărbaţi şi vor ramâne singure. Iată că prin schimbarea rolurilor din nevoia femeii de independenţă s-a creat un curent al “femeii bărbat”. Există femei șofer de tir…dar există și bărbați care intră în concediu de paternitate, de multe ori ocupându-se exclusiv de copil… lucru pozitiv până într-un punct, până când bărbatul ajunge să ‘’fure’’ din atribuțiunile femeii și femeia să ia rolul bărbatului prezent zilnic la job și întors târziu acasă. Femeia modernă nu işi mai găseşte locul ‘’la cratiță”, nu mai alăptează, nu mai coase nasturi şi nu mai apreteză lenjerii. Ele pot întruni însă toate caractristicile bărbatului când vine vorba de muncă și îndemânare, dar când vine vorba de purtări și caracter… povestea e cu dus și întors. O femeie poate face tot ceea ce face un bărbat, dar nu poate fi unul că doar s-a născut să fie femeie. Unei femei nu i se cuvine să scuipe, să înjure sau să aibă o poziție pe care un bărbat şi-ar permite sa o etaleze fără a fi judecat. În acest caz, nu există și nu va exista prea curând egalitate ci doar eticheta de femei vulgare. Astfel de femei, lipsite de principii, îmbrăcate sumar sau ambalate într-o hârtie strălucitoare și frumoasă ochiului ce o privește, atrag oameni în preajma lor prin tupeu și agresivitate. Sunt tot mai multe, mai stridente și mai dăunătoare pe zi ce trece. Mulți le primesc în casele lor și în inimi și după ani și ani, se aleg doar cu găuri imense în portofel și în inimă.Vulgaritatea, răutatea, și această masculinitate excesivă caracteristică unora, fac din specia femeilor contemporane un hibrid nereuşit şi periculos.
Manierele, mersul, purtarea și educația mai ales, sunt indicii care trădează felul femeii. Bărbații nu caută femei pur și simplu. Nu caută femei ce râd excesiv, poartă rochii elegante și beau bere în timp ce spun glume nesărate sau replici ‘’elevate’’ învățate de pe internet. Nu caută frumuseți perfecte și purtări grotești, nu vor femei cu moravuri ușoare ce postează în domnișoare cu clasă.
Pe vremuri, credeam că a fi o femeie adevărată înseamna să fiu puternică, independentă, cu alte cuvinte sa fiu în stare să le fac pe toate de una singură fără ajutorul unui bărbat. E clar că devenisem puternică după acest model însă, mi-am dat seama că in felul acela atrăgeam numai caractere slabe şi devenisem un soi de “bărbată” cu muşchi întreţinuţi la fitness, care conducea întâlniri de afaceri, zugrăvea şi plătea note de plată la restaurant.
Când mi-am dat seama şi am acceptat că de fapt sunt o femeie sensibilă, fragilă şi chiar neputincioasă uneori, am înţeles că toate aceste stângăcii sunt de fapt atribute ale feminităţii. Feminitatea nu e un dar, e o moștenire genetică nobilă pe care o pierdem prin aspirațiile masculine pe care le avem de mici copii. Feminitatea nu trebuie numai păstrată, ci educată până la desăvârșire.